MIHAI GRĂJDEANU

Mihai Ionuț Grăjdeanu (n. 1987), autor prolific de bandă desenată si romane grafice, a inițiat multiple proiecte editoriale, precum „Legendele Dacilor”, “Comics Didactic” si BD HISTORIA Benzi Desenate Istorice. Participă la expoziții personale și de grup în țară și peste hotare. În 2016 a reprezentat România la Festivalul Internațional de Benzi Desenate din Bruxelles, Belgia. În 2017 a reprezentat România la Salonul de Benzi Desenate din Veles, Macedonia, unde a primit Premiul organizatorilor. Susține ateliere de benzi desenate în cadrul festivalelor, în școli, muzee și teatre din întreaga țară. Este organizatorul expozițiilor “Artă la pachet”, București (2010-2011), fondatorul Clubului de benzi desenate din Mangalia, Râșnov, de la Colegiul Spiru Haret București și Opera Comică pentru Copii București. Este co-organizatorul Salonului BD – “Povești din București în benzi desenate” la Muzeul Municipiului București (2014-2018) și curatorul seriei de expoziții ,,Maeștri ai benzii desenate românești” la Palatul Șuțu (MMB), co inițiatorul Salonului BD Brașov – “România 100 în benzi desenate”.

Imagine și cuvânt… Tradițional, cuvântul este antedatat imaginii, în sensul biblic omul este creat după cuvântul și asemănarea lui Dumnezeu. Primele cuvinte au constat în imagini schematice, minimale. În Evul Mediu, imaginile substituie cuvântul. Transpunerea realității în imagini cu ajutorul vorbelor a născut literatura. Când vrem să comunicăm prin imagini trebuie să construim întâi textul ideii, apoi ilustrăm povestea. Imaginea în sine comunică, ea este cuvântul vizibil, o exprimare a cuvântului, o materializare a lui, o permanență a sa, o întipărire. Privitorul vine să o lectureze și numai astfel devine comunicare. Cuvântul îi conferă imaginii un sens, iar lecturii textului îi corespunde lectura imaginii, descoperirea și pătrunderea sensului. O succesiune de imagini crează o lume vizibilă care se întrupează cu cuvânt.

Cultura imaginii se impune în epoca noastră postmodernă, post-industrială, post-comunistă. Dominația ei este bazată pe faptul că este un limbaj simplu, dat oamenilor indiferent de gradul lor de inițiere.

Odată cu tehnologizarea, cu era lărgirii accesului la cunoaștere, odată cu apariția presei scrise, a apărut și banda desenată. În România, istoria acesteia se leagă de anul 1893. An după care au urmat o serie de reprezentanți de seamă ai acestei ramuri a ilustrației, creatorii unei mulțimi de eroi cunoscuți. În continuarea desenatorilor și graficienilor : Constantin Jiquidi , Nicolae Batzaria, Marin Iorda, Neagu Rădulescu Viorel Pîrligras , Puiu Manu ș. a. , Mihai Ionuț Grăjdeanu îmbogățește și diversifică exprimarea vizuală actuală, îi dă un nou sens, punând accentul pe latura educativă a acestei exprimări vizuale.

,,Cuvântul – imagine” implică o viziune totală, completă asupra lumii, viziune care se poate accesa cu mare ușurință, ochiului fiindu-i ușor să perceapă și să rețină cu o mare rapiditate o multitudine de imagini pe secundă, el fiind un organ exersat în acest sens.

Pe de altă parte, nu putem să nu observăm ușurința și dexteritatea desenului, plăcută alternare între spații generoase uniform colorate și zone cu aglomerări și concentrări de elemente grafice, fapt care conferă fiecărui cadru un echilibru bine conturat. Culorile sunt reținute dar suficient contrastante. Personajele expresive, lejer construite, cu mare ușurință, populează cadrele benzilor desenate cu dramatism și delicatețe.

Artistul invitat în bienală, considerăm că se leagă perfect ca preocupare de tema ediției actuale: Hronicon. El este un cronicar complet, însoțindu-și perfect imaginea cu textul, legându-le într-un tot unitar și armonic.

– Victoria Țăroi, curator Bienala Albastră