MARIA CIOATĂ ȘI DAVID LEONID OLTEANU

DE LA GENEZĂ LA REVELAȚIE / FROM GENESIS TO REVELATION

Lumina „Dumnezeu a zis: Să fie lumină!
Și a fost lumină!” – Biblia, Geneza, 1

Două acte ale divinității, două dimensiuni extreme ale percepției: Geneza/Facerea, crearea lumii, Creația în sine și Revelația – actul inițierii, dezvăluirea, iluminarea. Una se coboară dinspre entitatea supranaturală către om, iar cealaltă este o pornire de la om către Dumnezeu, o speranță a umanității a dezvăluirilor, o contemplare a adevărului ascuns. Dacă Geneza este o constantă, Revelația este o dialectică a mișcării, o perpetuă dinamică, conștientizarea și percepția actului divin. Aceste două căi aparent antagoniste, sunt cele două dimensiuni care se împletesc in micro, în acțiunea artistului, în ipostaza sa de creator care relevă privitorului creația sa, făcându-l pe acesta părtaș la cunoașterea universului său, la retrăirea inspirației, participant la momentul genezei unei alte realități, la un discurs vizual. Acesta este conceptul show-ului celor doi artiști Maria Cioată si David Leonid Olteanu. Ei se completează in viață ca soț si soție, iar in spațiul expozițional devin un tot, un întreg, un parcurs al luminii.

Când pătrunzi în universul lor ești copleșit de anularea culorii, de imacularea albului, de lumina care inunda totul într-o infinită nuanțare formând fine tonuri de alburi, rafinate gradual la fiecare secundă trecută, cu umbre subtile, proiecții discrete asupra realului . Te constitui ca parte integrantă a ansamblului scenografic, a instalației operate tridimensional ca o buclă într-un timp fantastic, inductiv ilustrat ca o epifanie despre splendoarea divinității.

Maria Cioată se exprimă in aceasta expunere într-o notă metafizică, având o viziune totală asupra matricei suspendată undeva în timpul începuturilor. Ea creează un spațiu propice apariției vieții în context material și imaterial. Este uimitoare minuțiozitatea care o caracterizează pe ceramistă în elaborarea obiectelor. Acestea pornesc de la o formă spațială simplă, ca un leit-motiv, si se concretizează diferit, datorită modului de exprimare și abordare plastică, a texturilor și a viziunii punctuale, a organizării în spațiu, asigurând aparența că sub acțiunea unui imbold/stimul reacționează total diferit, îndreptându-se spre o nouă și mereu altă finalitate. Forme gracile din materiale diafane, extrem de sensibile și delicate, care amplifică albul și transparența sub influența luminii, materiale precum porțelanul și hârtia împletindu-se în dantelării sofisticate, alcătuiesc cuiburi sau calice de floare prețioasă, semisfere cu deschiderea către cer, pregătite să primească darul facerii și să asigure spațiul protector necesar genezei, spațiu încărcat de inefabil și mister. Fire metalice generatoare de energii constructive, pene care se distanțează din context și devin reale, totul plutind, levitând parcă sub efectul pogorârii Duhului Sfânt, înălțându-se sub un suflu inițiatic, propulsând totul către o zona superioară, spiritualizată.

Trimiterile către zona biblică, accentuează prin analogie capabilitatea artistului creator de a transfera materia la un nivel înalt, conceptual, prin grație divină și prin acordarea accesului la cunoaștere.

David Leonid Olteanu în viziunea sa dialectică asupra ansamblului, așteaptă Revelația. Instalațiile sale asigură o exprimare armonică, coerentă și completă, plină de simplitate, cu o reținere a mijloacelor de exprimare. Furnicarul omenirii se dezlănțuie în căutări în toate direcțiile și sub toate formele. Mișcarea perpetuă îl caracterizează, dinamica cunoașterii, neliniștea aflării adevărului unic, suprem. Omuleții stereotipici, antropomorfi, concepuți să se diferențieze doar prin materialitate -plastic și porțelan- sunt dotați cu încheieturi pentru a le asigura mobilitatea. Ei sunt înscriși în diferite forme geometrice și ele mobile, din care sunt dispuși să evadeze oricând în treptele lor spre inițiere. Rețeaua de sârme care aparent asigură mișcarea membrelor, a corpurilor și a formelor de înscriere, este de fapt și cea care ii reține în zona de greutate gravitațională. Se așteaptă desprinderea, transcenderea. În această încercare puțini sunt cei care au devenit deja albaștri, celești.

Două lumi, una încremenită în așteptarea miracolului, înaltă în plutire si mister si alta care tinde să se înalțe spărgând forma, depășindu-și condiția. Doi artiști de valoare explicând momentul creației și al cunoașterii.

Tema „ Geneza”a dat ocazia artistei Maria Cioată sa obțină Medalia de Aur „Lorenzo ll Magnifico” la editia din 2017 Bienalei de Artă Contemporană de la Florența, iar lui David Leonid Olteanu, tema „Revelație” i-a adus la aceeași manifestare prestigioasă, mențiunea.

-Victoria Țăroi, curator Bienala Albastră