ANDREI FLORIAN

IPOSTAZE / HYPOSTASES

Încerc să trec peste dificultatea de ordin emoțional, în a scrie obiectiv, despre vechiul și bunul nostru prieten Andrei Florian. Pe parcursul punerii în scenă a Bienalei Albastre, în numeroase rânduri am accesat baza de date/experiențe deținută de Andrei, legată de cele două bienale clujene: Metafore Incandescente si Bienala Internațională de Ceramică, unde a pus umărul ca și curator/organizator.

La Turnul Alb, Andrei Florian într- o fericită alăturare cu doi renumiți ceramiști clujeni, susține un discurs coerent, bine reprezentat, bogat în conținut și modalități de exprimare.

Creatorul trece cu ușurință de la simeză, unde exprimarea este specifică graficii, la variantele tridimensionale ale lucrărilor de pe socluri. Această pendulare între plan și desprinderea de el, este într-adevăr spectaculoasă. Spiritul se unește cu energia primară într-un act mental simbolic, la nivelul corpurilor subtile, în plan metafizic, într-o transfigurare spirituală, eterică, în viziunile si experimentările sale grafice intitulate „Maithuma”- termen sanscrit din ritualul tantric care pune accent pe latura alchimică de transformare a energiilor inferioare prin purificare. Poate, tocmai aici găsim cheia descifrării operelor lui Andrei Florian, în această căutare a artistului, în dorința sa de a imprima materiei un nivel spiritual înalt, această probare a limitelor, această cale performativă, această ardere/purificare prin care materia- hârtia, culoarea, dar mai ales pământul/lutul- devine sticlă- metaforic translucidă, înmagazinând lumina și făcând aproape corp comun cu ea.

Arhetipurile si simbolurile cu care operează artistul vizual sunt: Altar, Relicvariu, Portal, Pomul liră, Marele Gral, Obiect de cult, Cămașă Înaripată de Lumina, Simbol, Eva, Fructul ,,Creația în ceramică are în opinia mea, o legătură extrem de strânsă cu actul creației originare, Dumnezeiești. La o comparație, desigur păstrând proporțiile, actul Creatorului divin ”după chipul și asemănarea” cu sine, este încredințat cu dragoste părintească și întocmai Creatului său. Omul, materia creației rămânând aceeași, lutul. Suflul purificator al Creatorului care a dat viață omului, probabil cea mai iubită creație a sa, este înlocuit cu incandescența purificatoare a focului, acea putere de dăinuire prin timp creației ceramice. Focul este acela care purifică și încarcă fiecare obiect al ”artelor focului”, înnobilându-le odată în plus în acest fel.”- iată ce ne spune însuși autorul.

Creațiile prezente în expoziția găzduită de Bienala Albastră în Turnul Alb, sunt forme de reflecție asupra simbolurilor creștine, cu întreaga lor componentă metafizică coexistentă, sunt exprimări ale fluctuării între ființă și neființă. Există, în ansamblul expus, o coerență între poetic, simbolic și imaginativ care ne captivează. Sunt oferite niște repere absolut recognoscibile, ușor lizibile, în care este inclus, înmagazinat conceptul concentrat, coagulând sensuri în armonii plastice, în arabescuri de început de Bizanț. Un reducționism al formei în sine asigură un discurs paideic între sacralitatea conținută în obiect și un posibil inițiat.

Relicvarele prind formă de potire, de Sfânt Gral, din care, printre alambicurile sinuoase ale șnururilor de gresie, curge un fluid de transfer, care circulă între obiect și contemplator, asigurând o străfulgerare intuitivă, o unificare a spațiilor tainice dintre emitent și receptor. Există astfel, un dialog al întrepătrunderilor și redimensionărilor, o conciliere participativă la imaginar și la sensul transpus.

Obiectele de artă devin corpuri spiritualizate care asigură rezonanțe multiple în spațiul emoțional al privitorului.

„Altar”- o temă a transparenței care mediază transfigurarea. Regăsim aici, întipărită în sticla fuzionată, aceeași plasticitate a formelor, aceleași vibrații emoționale și evadări în lumină, aceleași relații între concret și imaginar, aceeași perspectivă creștină prin care se oglindește realitatea.

Operele sculpturale, inductiv ilustrate ca repere ale filozofiei sacrului, generează o interconexiune cu privitorul proiectând asupră-i semnificații, vibrații și reflexii ale luminii sau devoalări ale încărcăturii cuprinse tematic și dezvoltate în procesul creației prin convertirea estetică. Exprimările plastice, caracterizate printr-o exploatare a limitelor materialelor folosite, printr-un exercițiu experimental, ordonează juxtapuneri spectaculoase, arabescuri elaborate, diafane, într-o austeritate a compoziției.

Lumea creației lui Andrei Florian, cristalizări în forme inedite cu valențe poetice și metaforice, impresionează și fascinează prin variatele posibilități de expresie.

-Victoria Țăroi. curator Bienala Albastră